Solutii viabile pentru proiectarea cailor de comunicatii in armonie cu mediul inconjurator

1. Introducere

In contextul actual al dezvoltarii retelei de infrastructura la nivel national, devine tot mai pronuntat impactul manifestat prin aceasta tendinta asupra naturii si a componentelor acesteia. Este necesara identificarea unui echilibru intre dezvoltarea socio-economica, pe de o parte si conservarea biodiversitatii, pe de alta parte.

Avand in vedere asumarea respectarii retelei ecologice a ariilor naturale protejate Natura 2000 de catre Romania incepand cu anul 2007, este necesar a se tine seama de necesitatea protejarii diversitatii floristice si faunistice de interes comunitar la realizarea oricarui proiect de infrastructura de pe teritoriul tarii.

In acest sens, prevederile directivelor europene au fost transpuse in legislatia nationala prin intermediul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

2. Efectul de bariera si fragmentarea de habitat

Prin realizarea unui proiect de autostrada care traverseaza un corp de padure, vor rezulta doua corpuri separate de padure, iar speciile de fauna salbatica, al caror teritoriu ocupa dimensiuni vaste (exemple) vor fi tentate sa traverseze structura antropica, in cautare de noi teritorii de hrana, reproducere si adapost (fig. 1). Acest lucru duce in timp la producerea inevitabila de accidente soldate chiar cu pierderea de vieti omenesti, in unele cazuri, pe langa diminuarea efectivelor de fauna salbatica. De aceea, este vitala identificarea unor solutii pentru asigurarea permeabilitatii speciilor de fauna inca de la faza de studiu de fezabilitate.

Figura 1. Reprezentarea schematica a efectului de fragmentare a habitatului [1]

In lipsa unei cunoasteri in amanunt a unui proiect de infrastructura in interactiune cu speciile de flora si fauna din zona traversata, nu se pot emite masuri corecte si concrete pentru reducerea impactului cauzat de executia lucrarilor si de darea in exploatare a acestuia. De aceea, este absolut necesara angrenarea unei echipe de specialisti in astfel de proiecte, care sa puna in practica o serie de metodologii si protocoale de monitorizare pentru fiecare componenta a biodiversitatii (habitate, nevertebrate, ihtiofauna, herpetofauna, avifauna, mamifere, chiroptere). Doar in acest fel se pot identifica si evalua in mod corect toate formele de impact produse de realizarea proiectului si se pot formula masuri adecvate de reducere a impactului generat.

De asemenea, trebuie subliniat si rolul autoritatilor competente pentru protectia mediului, si anume acela de verificare a studiilor de mediu, respectiv de monitorizare si control al proiectelor in desfasurare.

Te-ar putea interesa si:

Studiu experimental privind imbunatatirea terenurilor moi prin fenomenul de electroosmoza si executia coloanelor de var

Proiectele de infrastructura de tipul autostrazilor, cailor ferate sau drumurilor expres reprezinta bariere permanente pentru speciile de fauna, cauzand efectul de fragmentare, in absenta implementarii unor masuri constructive care sa permita supratraversarea si/sau subtraversarea caii de comunicatie de catre acestea.

In termeni de specialitate, se ajunge in situatia in care este impiedicata “permeabilitatea” speciilor de fauna salbatica, adica se blocheaza posibilitatea acestora de a se deplasa liber pe teritoriul natural. 

O serie de experimente au aratat faptul ca majoritatea speciilor de animale sunt afectate de prezenta unei cai de comunicatii. Astfel, nevertebratele de tipul carabusilor si paianjenilor sunt blocate de un drum de latime mica (2,5 m), drumurile mai largi fiind o problema in calea animalelor de talie mai mare, precum micromamiferele. Probabilitatea ca acestea din urma sa traverseze drumuri de 6-15 m latime cu trafic redus este mai mica de 10% din cea a refugiului speciilor in habitate adiacente [2].

Asadar, se poate concluziona ca latimea drumului si densitatea traficului reprezinta cauzele determinante ale efectului de bariera, daca nu se respecta reguli specifice. Persistenta unei astfel de bariere poate cauza modificari genetice in timp asupra populatiilor de animale din zona afectata.

De asemenea, trebuie luat in calcul si impactul cumulativ cu toate proiectele din zona analizata, pentru a preveni si reduce efectul de “bottleneck”, adica de strangulare a evolutiei populatiei unor specii prin impiedicarea reproducerii acestora. In figura 2 este ilustrat acest fenomen prin intermediul unui cilindru a carui latime reprezinta marimea populatiei la un moment dat, iar sferele colorate din interiorul acestuia reprezinta genele diferite ale indivizilor apartinand populatiilor respective.

Figura 2. Exemplificarea schematica a efectelor de “bottleneck” si de fondator

Se poate observa cum efectul de “bottleneck” cauzeaza pierderea genelor reprezentate de sferele galbene si albastre in populatia initiala, acestea formand, in unele cazuri, o alta populatie derivata din cea originala sau o colonie (efectul de fondator). In timp, cele doua populatii distincte nu mai au gene in comun, fapt care duce la pierderea diversitatii genetice. Spre deosebire de selectia naturala, acest fenomen nu duce la pastrarea si perpetuarea genelor cele mai bune, care asigura supravietuirea speciei, ci din contra, poate conduce la aparitia unor indivizi cu gene slabe, lucru care poate conduce chiar la disparitia in timp a speciei.

Autor: Dr. ing. Raluca Ioana NICOLAE – SC GEOSTUD SRL

Citeste tot articolul AICI